Sănătate

Show_osteoporosi
Sănătate

Osteoporoza: Cunoașterea și prevenirea în epicentru

Osteoporoza este un termen general care descrie reducerea densității osoase. Este vorba de o tulburare metabolică a aparatului musco-scheletal care afectează în principal persoanele în vârstă și care provoacă frecvent fracturi. Modul nostru de viață și alimentația, deja de la vârste tinere, se asociază cu osteoporoza și din acest motiv prevenirea este deosebit de importantă.

Cauzele osteoporozei pot fi genetice sau ereditare, metabolice (hormonale) autoimune/ boli sistemice, nutriționale, idiosincratice (tip somatic, starea densității osoase la vârste adulte mici), și sunt legate de activitatea fizică și în general de obiceiuri lifestyle dar și farmaceutico-medicale (eliminarea de ovule, terapia cu cortizon).
Mai mult, anumite afecțiuni cum ar fi artritele inflamatorii, afecțiunile tiroidei și ale glandelor paratiroidiene, anumite boli ale aparatului digestiv, Boala Cronică Pulmonară Obstructivă, afecțiunile maligne ale sistemului osos și insuficiența renală, sunt legate puternic cu o probabilitate mai ridicată de osteoporoză.
Simptomele osteoporozei diferă în ceea ce privește intensitatea: de la durerile musculo-scheletice recurente și persistente care nu sunt asociate cu leziuni sau cu niveluri de activitate, până la durerea provocată de fractura osteoporotică în principal a coloanei vertebrale, la încheietura mâinii sau la șold.
Consecințele asupra organismului sunt în funcție de simptomele și de situațiile provocate de osteoporoză: activitate fizică limitată sau chiar dureroasă, modificări scheletice cum ar fi cifoza, pierderea în înălțime, sprijinire defectuoasă a torsului, instabilitate a mersului sau în poziție verticală și, în cele din urmă, tendința de cădere.
În concluzie, cu trecerea timpului se observă o scădere constantă a calității vieții cu tot ceea ce implică acest lucru atât la nivel individual, de mișcare, psihologic cât și la nivel socio-medical, în special în ceea ce privește sănătatea publică.

La cine apare osteoporoza
Osteoporoza ca afecțiune este mai frecvent întâlnită la femei și pentru acestea poate constitui cauza fracturilor la vârsta a treia. Se asociază strâns cu un istoric de instabilitate sau cu întreruperea definitivă prematură (înainte de 45 de ani) a ciclului menstrual, indiferent de cauză (post-operator, farmaceutic sau după o activitate fizică intensă sistematică). În principal se asociază cu femeile aflate de mulți ani la menopauză. Poate, însă, să se întâlnească și la bărbați de ex. cu valori scăzute ale testosteronului.
În afară de cauzele „reprezentative” de gen, este posibil ca osteoporoza să apară și la persoanele care nu au obiceiuri alimentare corespunzătoare- de exemplu, persoanele care consumă frecvent răcoritoare carbogazoase, alcool sau cafeină.
Poate, de asemenea, să apară la persoanele care suferă de anorexie nervoasă sau de afecțiuni gastrointestinale infecțioase precum și la persoanele obeze care au fost supuse unor operații barimetrice, dar și la persoanele cu un tip somatic mic.
Rasele caucaziene și asiatice adulte, fumătorii sau persoanele cu o activitate fizică deosebit de limitată (inclusiv persoanele bolnave la pat pe termen lung) sunt considerate candidate la dezvoltarea osteoporozei. Antecedentele familiale pozitive de osteoporoză sau fracturile provocate ca urmare a unui traumatism minor sunt frecvente la persoanele la care probabil va apare (dacă nu a apărut deja) osteoporoza.
Practic, fiecare om, indiferent de sex sau rasă, menține riscul de apariție a osteoporozei. Cu toate că prevalența osteoporozei este mai mare la femei, mortalitatea după o fractură este mai mare la bărbați.
La bărbați și femei, incidența apariției fracturilor vertebrale crește odată cu vârsta, deși creșterea este mai intensă la femei față de bărbați.
Alți factori care pot provoca apariția osteoporozei este ereditatea, munca prelungită în picioare, lipsa de mișcare, iluminarea artificială (lipsa expunerii directe la lumina solară), gustările rapide și consumul excesiv de cafea.

Osteopenia
Osteopenia este caracterizată de o densitate osoasă redusă și este forma care precede osteoporoza.
Organizația Internațională de Sănătate (OMS) a stabilit limite în măsurarea densității osoase cu DXA (metodă imagistică a densității osoase cu raze X), clasificând osteopenia cu valori ale scorului T între -1,0 și 2,5. O primă măsurătoare care arată osteopenie poate să nu însemne ceva îngrijorător. Ceea ce are mare valoare este o potențială pierdere osoasă, care se constată prin compararea între cel puțin două măsurători consecutive.
Osteopenia, împreună cu rezultatele măsurătorilor repetate, stabilește care sunt măsurile ce vor fi luate. Dacă datele „arată” o tendință de progres către osteoporoză, trebuie să solicităm sfatul medicale. În cazul în care nu este necesară intervenția medicală, simplele măsuri de prevenire a osteoporozei sunt suficiente, în paralel cu efectuarea unor controale regulate repetate, de obicei la doi ani.

Importanța deosebită a prevenirii
Osteoporoza, datorită dimensiunilor sale uriașe la nivel global dar și a progresului său tăcut, a ajuns să fie una dintre cele mai serioase probleme de sănătate publică. Din acest motiv, luarea măsurilor de prevenire constituie o tactică strategică importantă în efortul de control al acestei tulburări metabolice.
Măsurile individuale de prevenire variază, deoarece sunt determinate de modul de viață al fiecărei persoane și de măsura în care o influențează.
În ciuda diversității în natură și a gradului lor de implementare, unele măsuri fundamentale ar trebui amintite separat. În primul rând o alimentație corectă în toate stadiile de viață ale omului. În special la copii, constituie o condiție esențială pentru dezvoltarea corectă a scheletului, astfel încât să se obțină o masă osoasă maximă optimă la finalizarea sa.
Un factor important de prevenire este nivelul de activitate fizică. Efectuarea sistematică de exerciții fizice cum ar fi mersul pe jos (OMS propune o medie zilnică de cel puțin 20 de minute de mers pe jos), bicicleta, înotul și sportul se pot dovedi deosebit de utile. Alimentația corectă și mișcarea contribuie la realizarea și menținerea caracteristicilor somato-metrice adecvate pentru fiecare persoană și, în principal, a greutății.
Expunerea corectă la radiațiile solare, pe baza recomandărilor dermatologilor contribuie și aceasta, la rândul său, la cea mai bună funcționare posibilă a metabolismului musculo-scheletic.
În cele din urmă, o contribuție deosebit de importantă în prevenire o are controlul clinic și de laborator, deoarece are un impact decisiv asupra momentului, duratei și tipul intervenției.
Astfel, asocierea datelor din istoricul personal (de ex. vârsta, sexul și în general existența sau nu a factorilor care predispun la osteoporoză) și constatările clinice determină alegerea combinației adecvate de teste de laborator a materialului biologic pentru identificarea statusului metabolic a aparatului musco-scheletal. De exemplu, indicii metabolici de bază (nivelurile anumitor metale, enzime, vitamine și hormoni) ar trebui să se măsoare periodic și cel puțin o dată pe an, în toate etapele vieții nostre. În unele situații, metodele imagistice cum ar fi simple radiografii și măsurarea densității osoase cu DXA validează procedura de diagnosticare.
Dacă privim osteoporoza ca rezultat al unei tulburări metabolice distrugătoare, care ar putea să ne atace în orice fază a vieții, probabil că unele măsuri de prevenire ar trebui să înceapă încă de la naștere. De exemplu, indicii metabolici de bază cum sunt calciul, fosforul, albumina și 25(OH) vitamina D3, ar trebui să se măsoare periodic și cel puțin o dată pe an, în toate etapele vieții nostre.

Rolul alimentației
Alimentația și sănătatea musco-scheletică sunt strâns legate între ele. Alimentația sănătoasă contribuie atât la prevenirea cât și la gestionarea eficientă a osteoporozei, iar în cazurile unui consum inadecvat de substanțe nutritive, riscul de apariție a osteoporozei crește semnificativ. Alimentația mediteraneeană este tipul reprezentativ.
Există diverse categorii de alimente, substanțe nutritive și vitamine care sunt considerate necesare. Un punct comun îl reprezintă diversitatea alimentelor și echilibrul în consumul acestora. Astfel, proteinele de origine animală și non-animală, carbohidrații dar și acizii grași (în special omega), în proporții și frecvențe corecte, asigură o adecvare nutrițională.
O importanță deosebită în întărirea oaselor o au fructele și legumele de toate culorile, peștele, oul, preparatele din lapte, ciupercile și fructele uscate (migdale și nuci ca surse de calciu și respectiv magneziu).
În cele din urmă este contribuția unei hidratări adecvate pentru funcționarea metabolică normală.

Rolul exercițiului fizic
Osul ca țesut viu răspunde la exercițiul fizic și devine mai puternic. Două tipuri de exerciții sunt importante pentru construirea și menținerea masei osoase și a densității:
1. Exerciții de întărire cu greutăți ușoare și medii, în care rezistența musco-scheletică la forțele gravitaționale îmbunătățește masa musculară și consolidează oasele.
2. Exerciții de propriocepție, pentru îmbunătățirea mersului, a echilibrului, coordonarea mișcărilor prin joncțiune neuro-musculară. Reprezintă probabil tipul ideal de exerciții pentru persoanele vârstnice, care sunt mai vulnerabile și predispuse la căderi.
În concluzie, pentru că osteoporoza este mai ușor de prevenit decât de tratat, activitatea fizică regulată în cadrul unui mod de viață sănătos încă din copilărie, contribuie la o masă osoasă superioară și optimă.

Beneficiul mineralelor și vitaminelor
O serie de vitamine, minerale și metale asigură o activitate metabolică normală a aparatului musco-scheletic. Între cele mai importante enumerăm:
· calciul, fosforul, magneziul, sodiul, borul, fluorul, cromul și zincul.
· vitamina D3, care este absolut necesară pentru prevenirea și combaterea osteoporozei- în special 25(ΟΗ)D3, dar și 1,25 (OH)D3. Insuficiența sau lipsa „hormonului” 25 (OH) vitamina D3 este legată direct de osteoporoză, deoarece această „biomoleculă” reprezintă un factor de modificare metabolic important al aparatului musco-scheletic.
· vitaminele K2 și C, iar datele recente se concentrează pe acțiunea benefică a vitaminelor B6 și B12, dar și pe acidul folic.

 

who is who

Georgios Manolarakis
Ortoped

Georgios Manolarakis, MD, MSc, FACS a finalizat specializarea în Chirurgie Ortopedică și Traumatologie în 2006. Lucrează ca Ortoped, având experiență atât în domeniul public cât și privat. A făcut specializare în domeniile Adult Reconstruction, Computer Assisted Surgery & Robotics, Microsurgery & Minimal Invasive Surgery la spitalele Hospital for Special Surgery și New York Presbyterian din New York, și studii de instruire în alte universități din SUA, Europa și Australia. S-a ocupat de cercetare la  Weill-Cornell Medical College, NY, și este membru al Colegiului American al Chirurgilor din 2012. A elaborat deja un protocol de cercetare în studierea tratamentului conservator al osteoartritei, a articulațiilor mari, și a elaborat o a doua cercetare referitoare la studierea terapiei în tulburările metabolice și a situațiilor pre-necrotice ale aparatului musco-scheletic. De asemenea, a introdus și avizat pentru Grecia chestionarul de Osteoartrită a genunchiului și șoldului ICOAP. Este reviewer pentru un număr de reviste medicale din străinătate, având la activ publicații de valoare.